fbpx

Stilul clasicist

Clasicismul este o mişcare manifestată în arhitectură şi pictură ce a început în 1760 şi a durat până în 1850. Acest curent a apărut ca o reacţie împotriva Barocului şi a Rococoului şi are la bază un interes sporit faţă de antichitatea clasică pe care a ridicat-o la rang de statement. Adepţii clasicismului tindeau spre eleganţă, preferând liniile drepte, dar bine elaborate.

Chiar dacă se fereau de baroc, clasiciştii se propie de acesta prin glorificarea unui simbol, însă, diferenţa constă în faptul că nu mizau atât pe emoţie, ci pe raţiune. În ţările europene, acest stil este considerat stilul revoluţiei burgheze, fiind caracterizat de sobrietate, eleganţă, unitate. Acest stil a apărut în plină expansiune a oraşelor, cînd toată burghezia îşi dorea case din cărămidă, cât mai mari, decorate diferit decât ceea ce văzuseră până atunci, lipsite de înflorituri, dar totuşi somptuoase.

Se observă, din punct de vedere arhitectonic, o influenţă a Romei Antice, fiind utilizate extrem de frecvent coloanele cu ornamente simple, dar perfect executate. Faţadele noilor case sunt echilibrate, proporţionate şi decorate după modele şi canoane antice. În majoritatea construcţiilor din acea perioadă, încăperile sunt dispuse în linie, iar intrarea principală şi scara sunt marcate prin diverse elemente arhitecturale. Evul Mediu si arhitectura sa sunt date uitării.

În clasicism se îmbină grandoarea cu eleganța într-o manieră specific franceză. Arhitectura în clasicism se caracterizează prin utilizarea unor materiale noi precum oţelul şi fonta, punerea în evidență a structurii clădirilor prin ritm și culoare, prin utilizarea volumelor simple și clare, utilizarea unor reguli de compoziție bazate pe ordine, pe echilibru și pe disciplinarea imaginației, dezvoltarea decorației interioare a clădirilor. Foto: Galeriile Noblesse