Scaunele cu braţe sau demifotoliile sunt piese de mobilier care au apărut cu multe sute de ani înainte. Dar, înainte de vorbi de acestea, trebuie să stabilim că prima dată a apărut scaunul care era o marcă a bogăţiei, regalităţii şi nobilimii.
În 1636 este prima dată când a fost utilizat termenul de” scaun cu braţe”. Acesta este perfect pentru conversaţiile din saloanele aristocraţilor şi se dovedeşte o piesă uşor de mutat dintr-o încăpere în alta sau dintr-o locuinţă în alta, cum era cazul regilor Franţei care se mutau dintr-un castel în altul. Trebuie specificat faptul că acest scaun cu braţe devine din ce în ce mai comod, având spătarul şi şezutul tapisat şi fiind prevăzut cu perne moi.
Deoarece grija pentru modul în care arată casele şi palatele se manifesta încă din acea perioadă, scaunele cu braţe erau îmbrăcate în tapiserii care se schimbau în fiecare sezon, având broderii adaptate perioadei din an în care erau utilizate. O dată cu Louis XIV, scaunul cu braţe cunoaşte încă o transformare. Devine din ce în ce mai elaborat, mai elegant şi se transformă într-un atuu permis doar prinţilor şi prinţeselor, scaunele fiind utilizate de lorzii apropiaţi familiei regale, ceilalţi curteni şi nobili stând pe tabureţi, iar doamnele de companie ale reginei având alocate doar perne aşezate pe podea.
În 1740 apare primul demifotoliu. Practic, acesta are un spătar curbat, care urmăreşte forma spatelului. Fotoliul cabriolet, cum este denumit în design, este uşor şi compact, fiind confortabil şi elegant. Dar, chiar şi în aceste condiţii, membrii Academiei Franceze l-au declarat indecent şi nedemn pentru ei, interzicându-i uzul. Perioada neoclasicistă aduce o nouă schimbare scaunului cu braţe şi fotoliului. Formele curbe sunt schimbate cu unele rigide, în schimb sunt utilizate numeroase ornamente. Patternul tapiseriei este cu flori, păsări sau reda scene din viaţa rurală.
În 1776 a apărut un nou scaun cu braţe cu şezutul rotund şi cu un spătar alungit, sub forma unui medalion. Această piesă a fost creată pentru contele d’ Artois şi devine utilizat la Curte, inclusiv de regină. Modelele tapiseriei se schimbă în funcţie de rege şi de trendurile perioadei respective, trecând de la motive florale la cele inspirate din motivele egiptene, din perioada Romei Antice, motive geometrice, etc.
Secolul al VIX-lea înseamnă dezvoltarea scaunului cu braţe foarte aproape de forma în care îl ştim azi. Indiferent de forma spătarului este creat un şezut foarte confortabil, iar în ceea ce priveşte tapiseria se constată o puternică influenţă a stilului britanic, florile fiind ţesute în buchete, coşuleţe şi în ghirlande.
Foto: Galeriile Noblesse
